luni, 26 octombrie 2015

Castane si pietre albe

Am un pumn de castane adunate de pe strada si tot sper sa imi fac timp pentru a le aranja frumos langa niste frunze frumos colorate de toamna care si-a intrat in drepturi. Nu reusesc. Din acest motiv aleg acum sa postez pe blog pietre si castane, un aranjament de toamna facut de natura in colaborare cu muncitorii care ingrijesc strazile din Ploiesti. Inca nu am inteles de ce primaria a ales sa puna atatea pietre albe in jurul copacilor de pe la noi, dar nici ca imi pasa in acest moment, daca tot m-am putut bucura de contrastul dintre castane si pietre albe. 

sâmbătă, 3 octombrie 2015

Trei brazi

Nu, nu-i vorba despre cabana cu acelasi nume, ci chiar despre trei brazi ale caror varfuri am reusit sa le pozez intr-o zi de iulie sau august, in 2015, cel mai probabil undeva in drum spre Brasov. Probabil unii dintre voi se vor mira vazand ca postez diverse de prin Brasov si imprejurimi, dar am un folder mult prea incarcat de fotografii facute in drumurile mele spre acest oras si multe dintre ele sigur nu merita efortul de a scrie o poveste pe marginea lor. Poza cu trei brazi. 

Manastire intr-un picior, ghici...

Manastire intr-un picior, ghici... ciuperca ce biserica e aici? Va pot da si un indiciu pretios, desi brasovenilor nu le e de folos, pentru ca ei deja stiu, iar celorlalti nici atat deoarece probabil prea putini au trecut pe acolo. Nici eu nu sunt brasoveanca, dar am petrecut ore bune in curtea acestei biserici. Va mai dau un indiciu, dar trebuie sa ramana intre noi, sa nu imi tradati secretul Desi am stat cateva ore in curtea acestei biserici, desi am pozat macheta de la poarta,

Pune-ti pofta-n cui!

E cineva care sa nu cunoasca zicala Pune-ti pofta-n cui? Nu cred. Probabil ca o stie toata lumea, de la cel cu tata-n gura pan' la cel cu barba sura. O stiu bine si brasovenii, din moment de troneaza frumos pe stalpii din oras. Legat de acest mesaj am scris un articol intitulat Cui pe cui se scoate. E o poveste draguta, pe care nu ar trebui sa o ratati, mai ales daca aveti timp liber si nu stiti cu ce sa il umpleti. Daca nu aveti timp, va puteti pune pofta in cui.

Ciulinii Brasovului

Ar fi fost poate mai interesant daca intitulam acest articol Ciulinii Baraganului, insa ar fi fost o minciuna, la fel cum mincinoasa as fi fost si daca spuneam ca am pozat acesti ciulini undeva in Ploiesti sau in imprejurimi. Adevarul este ca urcasem la Cetatuia din Brasov. In jurul meu oamenii se inghesuiau sa pozeze zidurile cetatii, inscriptiile de pe ziduri, panorama care se intindea la picioarele noastre, orice altceva in afara de balarii. Eram singura nebuna care se oprea la fiecare pas pentru a surprinde un bondar, un ciulin, un firicel de apa. Desigur, nu am plecat de acolo pana cand nu am pozat si eu zidurile, portile, inscriptiile, insa ma simt mai bogata decat ceilalti cu cativa ciulini de

Firicel de apa in Brasov

Brasovenii vor sti despre ce vorbsc. Ceilalti vor da o fuga pana acolo sau vor intelege ca tocmai s-a mai destramat un mit. Ma plimbam prin acest oras mult laudat. Turul nu putea fi complet daca nu treceam si pe langa nu mai stiu exact care dintre turnuri. De cum am ajuns in zona mi-am spus ca am reusit, in sfarsit, sa vad ceva frumos in Brasov, ceva ce nu am mai vazut prin alte orase. In dreapta un zid inalt, destul de bine conservat, in dreapta munte strajuit de copaci cu trunchiuri contorsionate, iar pe mijloc o alee pentru pietoni si un firicel de apa de-a dreptul incantator. Puteam vedea in el si cel mai mic pai, la fel cum putea vedea pietricelele in culori fascinante. Recunosc sincer ca nu as mai fi plecat de acolo. Susurul apei era fascinant, linistitor, verdele copacilor ma atragea, insa mirosul... Desi parea ca firicelul de apa curge la vale ca orice alta apa curgatoare, mirosul pe care il imprastia in jur te facea sa crezi ca ai ajuns la balta. Pana si unui pescar inrait i s-ar fi parut greu de suportat izul raspandit de acest firicel de apa din Brasov. Eu nu am putut surprinde in fotografie decat claritatea apei,