miercuri, 22 iunie 2016

Tata denaturat

Ma intorceam ieri cu Mihai din oras. Undeva prin cartierul de nord, destul de aproape de locul unde l-am gasit pe Bruno, am zarit un caine despre care sotul meu sustine ca seamana destul; de bine cu maimutoiul nostru. Mie nu mi se pare, chiar daca modelul este acelasi. Bruno e mai inalt, mai suplu, are blana ciocolatie, merge mandru, cu coada in vant. Dar mi-a placut sa pozez catelul si sa rad alaturi de sotul meu, care spunea ca "asta e tata denaturat". Insista pe ideea ca negrul din poze si-a abandonat puiul pe strazi, la voia intamplarii. L-a certat si i-a spus ca nici macar nu il saluta, ca ar trebui sa ii fie rusine pentru faptul ca e un tata denaturat. S-au oprit oamenii in loc si au ras alaturi de noi auzind povestea, asa ca o pun pe blog, sa radeti si voi. :)))





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu